marți, 10 februarie 2009

Greutatile unei cure de slabire

Dupa cum v-ati dat seama, am intrat in plin regim de slabire. Glumeam cu plinul, pentru ca nu sunt eu chiar in stare de asa ceva, insa am renuntat la paine, la dulciuri, la alte mancaruri prea uleioase, prajite si la a comina ce-mi place mie cel mai mult: cartofii cu carnea.
Uneori viata e foarte nedreapta: cum poti tu, fiinta umana, sa nu mori de pofta in fata unei prajituri atat de apetisanta cum era cea din frigiderul meu aseara? Am cam murit, dar nu am papat-o. Nu stiu insa cat o sa mai rezist.
A doua intrebae: cum poti tu, copilul din tine, sa nu mori de pofta in fata unor napolitane invelite in ciocolata alba cu aroma de cocos care sunt preferatele mele si pe care prietenu meu le savura tot aseara? S-a straduit totusi sa nu manance cu pofta in fata mea. Am stat o ora sa-l rog sa-mi dea si mie un colt dintr-o bucatica. Nu s-a incumett sub nici o forma. Ii multumesc pentru asta.
A treia intrebare: cum poti tu, adultul din tine, sa nu-ti doresti o bucatica mai mare dintr-o paie calda si prospata, si lucioasa in timp dce mananci fasole fiarta? Grea intrebare. Cert ca e ca fara paine rezist mai bine decat fara dulciuri.
Nu vreau insa sa ma gandesc cand o sa trec la o cura mai drastica. Acum ma obisnuiesc cu regimul, cu un pic rabdat de foame, cu nemancatul seara, dar apoi? Vai de mine...sper sa reusesc.

Niciun comentariu: