marți, 25 noiembrie 2008

Votam, nu votam? That is the question

Fie ca mergem la piata, la serviciu sau ne verificam casuta postala suntem invadati de "campania electorala": bannere, fluturasi, scrisori, corturi electorale...Este oare suficient pentru a ne cunoste candidatii? Eu cred ca nu, si asta pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt interesati sa citesca toate acele proiecte electorale sau scrisori...nu mai au credibilitate si oamenii nu mai au timp sa le asculte promisiunile fara fundamente si cu cea mai mare probabilitate sa ramana la stadiul de promisiuni. Ca doar de atatia ani, ne putem da si singuri seama.
Ce solutie sa adopte fata de acest dezinteres? Pai ce altceva decat vedetismul. Asa ca partidele politice s-a straduit din raspunteri sa coopteze si sa ne propuna "vedete" pe care sa le cunoastem deja, sa le vedem doar fotografia si sa stim de spre cine e vorba fara sa le mai citim CV-ul sau scrisorile... Mai mult decat atat, le asociaza cu candidati mai putin cunoscuti ca sa le sporeasca si lor notorietatea. Dar este o solutie reala pentru Romania? Adica sa fim "parlamentati" de vedete? Oare nu avem si noi nevoie de oameni pregatiti sa faca acest lucru? Nu neaparat sa aiba o facultate de stiinte politice, dar o oarecare pregatire care sa-i aujte sa duca la bun sfarsit promisiunile.
Pana la urma, tot partidele sunt votate cu tot cu vot uninominal ca doar pe ele le cunostem cel mai bine. Si eu cred ca a fost o idee buna introducerea uninominalului, macar asa avem o mica idee despre cine candideaza fata de votul listei. Dar de ce nu vedem si noi candidatii tremurand in corturi? Eu una nu i-am vazut la fata in toata campania. Nu m-a interpelat nimeni sa-mi zica: "Buna ziua. Ma numesc... si sunt candidat...si vreau sa fac..." etc. Poate m-ar fi convins. Cred ca ei pot sa ne convinga mai mult decat niste tineri care se implica mai mult pentru bani sau sunt insetati dupa o cariera in politica, dar sunt la inceputul drumului "spinos". Mi-ar fi placut tare mult sa ma opreasca ei pe strada si sa incerce sa ma convinga. Sa aflu de ce ar trebui sa-l votez pe el nu si pe altul, sa-l cunosc personal, nu doar din afise pur electorale. De exemplu, astazi cand am fost in piata, am vazut un banner al unei candidate. Nu ma intrebati cine e sau ce partid reprezinta pentru ca nu stiu. Pur si simplu, e neinteresant ca sa-i zic asa si sa nu jignesc. Fata candidatei inspira plictiseala, de parca ar fi obligat-o cineva sa faca pe modelul, nu exprima nimic, poate doar dezgust. Asa mi s-a praut mie. Nu stiu daca si altii au aceeasi parere.
De asemenea, axarea campaniei electorale pe ce pot ei sa faca pentru colegiul respectiv mi se pare neinspirata. Asta se face in campanii pemtru primarie, dar pentru Parlament, mi se pare ireala. De ce? Pentru ca n-o sa se apuce ei sa voteze un proiect de lege care sa propuna vitanjarea in sectorul 5 de exemplu sau asfaltarea nu stiu carei strazi din nu stiu care colegiu. Adica niste proiecte care sa poata fi extinse la nivel national.
La nivel de sloganuri, iarasi nu prea sunt inspirati. Sa luam exemplu lui Voiculescu: " Sa vedeti ce poate face Voiculescu!" Da, un slogan care ar fi fost legitim pentru un candidat "virgin", pentru prima data candidat pentru Parlament, dar Voiculescu a mai fost, am vazut deja ce a "putut face". Stim deja. Intr-o alta ordine de idei, mi se pare foarte original sloganul " corporate" al PD-L "noi cu voi, ei cu ei". Nu face nici o referire la ce s-a facut sau la ce se va face si exprima idee de solidaritate. Bine, si de ei stim de pot si avem idee despre solidaritatea lor, dar aici poate fi cu doua taisuri: o sa zica noi nu prea am fost la conducere (si ma refer la Guvern), a fost mai mult PNL ca doar el facea guvernul. Asa se intampla mereu: dau vina unii pe altii, dar nimeni nu-si asuma nici o responsabilitate.
Dupa asta, vine intrebarea logica : Oare sa ma duc la vot? Ce rost mai are? Eu zic ca trebuie sa ne ducem la vot pentru ca este dreptul nostru si sa evitam transformarea noastra in cetateanul turmentat. O minima informare este necesara macar pentru discutii private intre prieteni sa stim cine candideaza si de la ce partid. Asa ca pe 30 noiembrie, la vot inainte cu tupeu.

marți, 11 noiembrie 2008

O jungla a locurilor de munca

Nu stiu altii in cat timp au reusist sa-si gaseasca un loc de munca, dar eu am cam ajuns la culmile disperarii (caut de 2 luni, poate unii zic ca e putin penmtru a gasii un loc bun de munca, DAR EU VREAU SA MUNCESC!). "Mi-am ales" si un timing perfect acum cu criza economica...si mai mult decat atat, inca nu mi-am dat seama ce-si doresc angajatorii de la noi. Facultate am, master in strainatate am, recomnadari excelente am, experienta am, chiar daca nu de cativa ani in domeniu, limbi straine stiu,...De ce nu-mi dau o sansa? Atat le cer. O sansa sa demontrez ca pot sa fac ce-mi cer chiar daca nu am o suta de ani experienta...o sa invat...ca doar nimeni nu s-a nascut invatat...si daca nu ne dau o sansa, cum sa dobandim experienta colosala pe care o cer???? Ma intreb si eu asa...retoric, ca un raspuns nu cred ca pot nici ei sa ni-l dea. Nu vreau acum o pozitie manageriala, dar nici de asistenta care raspunde toata ziua la telefoane si mail-uri...I'm well over that period...
Okey, dar sa nu-mi pierd increderea, poate o sa rasara soarele si pe strada mea...ce ziceti?

luni, 10 noiembrie 2008

De ce un blog?

Un blog pentru a-mi exprima opiniile si parerile despre orice, oricand si oricum. Apetitul scrisului mi s-a deschis odata cu redactarea unor articole in revista on-line a prietenei mele, http://www.madone.ro/. Nu ma gandeam niciodata ca as putea sa scriu si ca articolele mele ar putea fi citite, si chiar apreciate. Astfel a inceput goana mea dupa subiecte. Eram atenta la tot ce se intampla, urmaream emisiuni de gen pentru a "fura" o idee si a scrie. Insa tumultul meu si cautarea mea continua a inceput sa scartie in momentul in care timpul nu mi-a mai permis sa documentez articolele. Asa ca mi-a venit o idee. De ce sa nu-mi fac un blog unde pot sa comentez anumite evenimente, sa povestesc calatoriile mele, sa-mi impartasesc nelamurile, etc. cu voi. Este un fel de nu mai caut eu subiecte, le las pe ele sa vina la mine si eu doar le comentez. Convenabil, nu? N.B. A nu fi tradus in lene:)), ci doar in lipsa de timp sau intr-o limita impusa la nivelul subiectelor (pe blog se poate vorbi despre orice, pe cand intr-o revista despre femei, nu se prea pot aborda articole de gen Salon auto de la Paris).
Asa ca iata-ma, "bloguind", nu pentru ca este la moda si tendy, ci pentru ca imi place sa scriu.